Adevărul despre ”zonele albastre”, cu cei mai mulți oameni peste 100 de ani, explicat de un câștigător al premiului Nobel
De-a lungul timpului, „zonele albastre” au devenit subiectul unor cercetări extinse și al unui interes public crescut. Aceste regiuni, cum ar fi Sardinia (Italia), Okinawa (Japonia) și Ikaria (Grecia), sunt renumite pentru faptul că au o concentrație neobișnuit de mare de oameni care trăiesc peste 100 de ani. Explicațiile pentru această longevitate extremă au variat de la diete bazate pe legume și fructe, la legături sociale puternice, activități fizice moderate și un stil de viață lipsit de stres. Totuși, un nou studiu, realizat de un laureat al premiului Nobel, ridică întrebări serioase despre autenticitatea acestor date și sugerează că longevitatea extremă în „zonele albastre” ar putea fi mai degrabă rezultatul erorilor administrative și al fraudei decât al unor factori genetici sau de stil de viață specifici.
Erorile de raportare și importanța înregistrării vitale
Una dintre principalele descoperiri ale studiului este legătura dintre absența înregistrărilor vitale și rapoartele despre persoane care au atins vârste excepționale. În Statele Unite, s-a observat că introducerea certificatelor de naștere la nivel de stat a dus la o scădere dramatică a numărului de supercentenari (persoane care trăiesc peste 110 ani). De exemplu, în statele care au implementat înregistrarea completă a nașterilor, numărul raportat de supercentenari a scăzut cu până la 82%.
Această constatare indică faptul că, în multe cazuri, rapoartele despre oameni care trăiesc peste 100 de ani au fost distorsionate de absența documentelor oficiale și de posibilele erori administrative. În multe regiuni, inclusiv în „zonele albastre”, populațiile erau în mare parte analfabete și fără acces la înregistrări vitale corecte. Astfel, documentele care atestă vârsta extremă a unor persoane ar fi putut fi greșite sau modificate de-a lungul timpului.
Legătura dintre sărăcie și longevitate
Un alt aspect surprinzător dezvăluit de cercetare este corelația dintre sărăcie și longevitate extremă. În țări precum Italia, Anglia și Franța, zonele cu cele mai multe rapoarte de supercentenari și centenari sunt de obicei cele cu niveluri ridicate de sărăcie, speranță de viață mai scăzută și rate mari de criminalitate. În loc să fie regiuni prospere, multe dintre „zonele albastre” sunt, de fapt, caracterizate de condiții socio-economice precare. Studiul sugerează că, în loc să reprezinte o veritabilă longevitate excepțională, multe dintre rapoartele privind vârsta extremă din aceste regiuni ar putea fi rezultatul unor erori de raportare sau chiar al fraudei.
De exemplu, în Sardinia, o regiune renumită pentru numărul mare de persoane centenare, s-a constatat că multe dintre aceste înregistrări provin din zone sărace, cu rate mari de șomaj și o sănătate precară a populației. Această constatare este contrară așteptărilor comune, conform cărora longevitatea este adesea asociată cu condiții economice și sociale mai bune.
Exemple concrete de erori și fraude în „zonele albastre”
Un exemplu notabil vine din Okinawa, Japonia, una dintre cele mai faimoase „zone albastre”. Înainte ca guvernul japonez să investigheze datele, Okinawa era cunoscută pentru faptul că avea cea mai mare concentrație de centenari din lume. Totuși, o anchetă oficială a dezvăluit că multe dintre aceste rapoarte erau incorecte. S-a descoperit că mii de cetățeni care fuseseră raportați ca fiind în viață și având vârste extreme erau de fapt morți de ani buni. În unele cazuri, familiile continuau să colecteze pensiile în numele celor decedați, ceea ce a contribuit la supraevaluarea numărului de centenari din regiune.
Această problemă nu este unică pentru Japonia. În Italia, regiunea Sardinia, renumită pentru longevitatea locuitorilor săi, s-a dovedit a avea o economie slabă, cu venituri foarte mici și o rată a șomajului printre cele mai ridicate din țară. În plus, s-a observat că zonele cu cel mai mare număr de centenari raportau, în mod paradoxal, o speranță de viață scăzută pentru restul populației. Aceste discrepanțe sugerează că datele despre longevitate din aceste regiuni sunt influențate de erori de raportare sau de fraude.
De ce longevitatea în „zonele albastre” ar putea fi exagerată
Un alt element important al studiului este analiza modului în care datele privind vârsta avansată au fost distorsionate de procesele birocratice și de lipsa unor standarde uniforme de înregistrare. În Statele Unite, de exemplu, s-a constatat că doar 18% dintre supercentenari aveau un certificat de naștere valabil, iar acest procent era chiar mai scăzut în alte țări, cum ar fi Franța și Italia.
Mai mult decât atât, multe dintre persoanele care trăiesc în „zonele albastre” sunt caracterizate de niveluri scăzute de alfabetizare, ceea ce crește probabilitatea apariției unor erori în documentele oficiale. În unele cazuri, s-a observat o distribuție neobișnuită a datelor de naștere în rândul supercentenarilor, ceea ce indică posibile greșeli sau chiar falsificări ale datelor.
Implicațiile pentru cercetările viitoare
Aceste constatări ridică întrebări fundamentale despre validitatea datelor privind longevitatea extremă în „zonele albastre”. În timp ce multe studii anterioare au sugerat că factorii genetici sau de stil de viață sunt responsabili pentru aceste vârste excepționale, noua cercetare sugerează că, de fapt, erorile de raportare și frauda joacă un rol major.
Cercetătorii subliniază necesitatea de a revizui metodele de colectare a datelor și de a utiliza tehnologii mai avansate pentru a valida vârstele extreme. În prezent, majoritatea studiilor se bazează pe documente administrative, care s-au dovedit a fi adesea inexacte. În schimb, utilizarea metodelor biologice de măsurare a vârstei, cum ar fi analiza ADN-ului, ar putea oferi o imagine mult mai precisă asupra longevității reale a unei populații.
„Zonele albastre” au fost mult timp văzute ca exemple de succes în ceea ce privește longevitatea umană, dar noile descoperiri sugerează că aceste regiuni nu sunt neapărat ceea ce par a fi. Erorile administrative, fraudele și lipsa unor sisteme coerente de înregistrare a vârstei au contribuit la exagerarea numărului de persoane cu vârste extreme în aceste regiuni.
Cercetările viitoare vor trebui să se concentreze pe dezvoltarea unor metode mai precise de verificare a vârstei și pe revizuirea datelor existente pentru a înțelege mai bine care sunt cu adevărat factorii ce influențează longevitatea. Așadar, ceea ce părea a fi un mister rezolvat, despre cum anumite regiuni favorizează o viață lungă și sănătoasă, s-ar putea dovedi a fi o simplă eroare de calcul sau, în unele cazuri, o înșelătorie.